Vezi mai multeO vrăjitoare și pisica ei zboară fără grijă pe mătură. Dar vântul începe să bată mai tare, a furtună, iar vrăjitoarea își pierde pălăria, funda, ba chiar și bagheta magică. Noroc cu un cățel, o pasăre și un broscoi care o ajută să le găsească. Ca răsplată, nu vor decât să zboare și ei puțin cu mătura cea năzdrăvană. Dar oare o fi loc pentru toți? Dacă se rupe măturoiul? Și dacă apare și un dragon înfometat care, nici una, nici două, vrea s-o mănânce pe biata vrăjitoare?
Vrăjitoarea avea mâțăși-o ditai pălăriuță
Și avea părul roșcat,
cu fundă-n coadă legat.
Ce mai zâmbea cea vrăjitoare,
ce mai torcea mâța de zor,
Pe când, pe măturoi călare,
prin vânt înaintau în zbor!
Ce-a mai răcnit cea vrăjitoare
și ce cumplit a stuchit mâța,
Când, bătând vântul mai tare,
a zburat pălăriuța!