Cartea Letiției Vladislav este o pagină de istorie contemporană în care omul pășește pe scena lumii mascat, nu pentru a-și ascunde sentimentele, resentimentele, ci pentru a se îndepărta de ceilalți oameni, devenind rătăcitor sub spectrul bolii.
Tot ce o înconjoară pare lipsit de raționalitate, tot ce era cunoscut devine din ce în ce mai necunoscut, ajunge la o eliberare de lume fără voia ei.
Casa ei de malul mării devine o fortăreață, iar ea, scriitoarea, prizonieră cu conștiința propriei individualități dar și a propriei singurătăți.
Reflexivă, reflectînd și privind cu ochii minții dar și cu cei ai sufletului nenormalitatea din perioada pandemiei coronavirus, cu prietenii care o părăsesc, ajunge să învingă frica și singurătatea luînd un pix negru și caietul albastru “ca marea și cerul de deasuăra sa”. O viață trăită în patru țări, fiecare cu apocalipsa ei.
Scris în cincizeci de zile, cu Timpul Martor.