Ludovic al XV-ea si curtea sa

Asemeni monarhului său, curtea lui Ludovic al XV-lea continuă să sufere de o imagine negativă — aceea a unui microcosmos parazitar, dedat intrigilor, care paralizează puterea, şi deopotrivă libertinajului, care o erodează. În mod tradiţional, responsabil de această situaţie este considerat chiar regele, care, menţinînd uzanţele şi eticheta, le-ar fi golit însă de semnificaţii, ducînd viaţa unei simple persoane particulare şi refuzînd reprezentarea oficială. Domnia Sa ar fi marcat începutul „toamnei de la Versailles“ şi al declinului curteanului ca model social, provizoriu disimulate de imaginea anilor Pompadour.

Prezentul eseu propune o reevaluare a unor idei prefabricate, urmărind să pună în lumină strategia de control asupra Curţii aplicată de Ludovic al XV-lea. Aducînd inovaţii modelului moştenit de la Regele Soare, această strategie era atît rezultatul temperamentului monarhului, cît şi al unei voinţe de instituire a echilibrului între grupurile de presiune. În locul unei tratări a întregii domnii, autorul privilegiază aici anii săi de cotitură (deceniul 1750) şi îşi focalizează atenţia asupra cîtorva episoade din viaţa de curte, atribuind totodată detaliului anecdotic o semnificaţie de ordin general.

Despre autor: Bernard Hours, fost elev al Şcolii Normale Superioare, licenţiat în istorie, este profesor de istorie modernă la Universitatea „Jean Moulin“ din Lyon, precum şi director al Institutului de Istorie a Creştinismului (societăţi şi aculturaţii). Scrierile sale tratează istoria religioasă şi politică a Franţei, în special cea din secolul al XVIII-lea.
Titluri originale: Louis XV et sa Cour. Le roi, l’étiquette et le courtisan. Essai historique de Bernard HOURS. Presses Universitaires de France, 2002.