Ludovic Spiess

Costin Popa este critic muzical şi publicist în Bucureşti, redactor-şef al revistei Melos, membru fondator al Uniunii Criticilor Muzicali din România, membru al Asociaţiei Presse Musicale Internationale - Paris şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, autor al volumelor Opera Live, Opera Viva şi Opera în direct, precum şi a numeroase cronici şi interviuri publicate în cotidiene şi periodice din România, în website-uri specializate din România şi Franţa.

Celebrul tenor Ludovic Spiess (1938–2006) a cunoscut fulgerător cele mai înalte culmi ale succesului, elogiile supreme ale publicului şi criticii. Reputaţia sa artistică s-a format imediat, s-a consolidat şi l-a aureolat toată viaţa.

A colindat mapamondul liric, oferind melomanilor entuziaşti seri de neuitat în care a comunicat mesajul său de înaltă artă.

Rămân în istorie spectacolele de la Teatro alla Scala, Salzburger Festspiele, Wiener Staatsoper, Metropolitan Opera, Teatro Colón, Royal Opera House Covent Garden, San Francisco Opera şi din multe alte temple ale liricii în care a fost comparat, printre alţii, cu Enrico Caruso, Beniamino Gigli, Aureliano Pertile, Leo Slezak, Giacomo Lauri-Volpi, Mario del Monaco. În asemenea ambienturi, parteneri i-au fost cei mai mari artişti din epocă, străini şi români, de la Birgit Nilsson la Nicolae Herlea, de la Christa Ludwig la Elena Cernei, de la Montserrat Caballé la Piero Cappuccilli, de la Régine Crespin la Eugenia Moldoveanu, de la Leonie Rysanek la Maria Slătinaru, de la Nicolai Ghiaurov la David Ohanesian, de la Martina Arroyo la Dan Iordăchescu... enumerarea poate continua la nesfârşit. Legendari şefi de orchestră precum Herbert von Karajan, Leonard Bernstein, Josef Krips, Karl Böhm, Riccardo Muti, Oliviero de Fabritiis au condus spectacolele şi concertele sale.

Vocea de aur, amintirea rolurilor şi spectacolelor, înregistrările, aprecierile, bucuria funciară de a cânta, spiritul de neuitat…

Toate acestea reprezintă moştenirea lăsată de marele artist, nume-simbol al liricii româneşti şi universale, Enrico Caruso al României.

„Pentru mine, Spiess a fost nu numai cel mai de seamă artist liric din istoria română contemporană, ci şi un om cu totul excepţional. Mi-a fost prieten apropiat în toate ipostazele vieţii sale, începând cu tenorul glorios şi admirat, până la directorul de operă neînţeles de unii şi sfârşind cu greu de crezuta îndeletnicire de pensionar.“ (Ioan Holender)