Luminita, proasta mica

„Vecina mea natală, țața Aglaia (atunci și acolo apelativul nu avea sens peiorativ), avea un agud cu cele mai dulci fructe de pe Pământ. Așa au fost și așa vor rămâne, că asta cu primul fruct interzis, e ca aia cu primul sărut. Dar să nu divagăm... Ei, acest dud creștea ca Făt-Frumos lângă gardul nostru de la grădină, unde avea Măturoaia, că așa i se spunea, nu în față, da` în satul meu toți aveam o poreclă, privata. Și acest falnic și rodnic dud își avea rădăcinile înfipte adânc în locul cu pricina, de acolo își extrăgea seva. Motiv pentru care tăticu îmi interzicea categoric să mă ating de fructele lui care, nu doar că rupeau crengile de multe ce erau, dar cădeau din belșug și peste gard la noi."