Lupul de stepa

Incapabil să savureze bucuriile mărunte ale vieţii, din ce în ce mai solitar şi mai izolat de lume, Harry Haller începe să semene tot mai mult cu un "lup de stepă". Singura soluţie pe care o întrevede este sinuciderea, însă teama de moarte îl împiedică să meargă până la capăt. Întâlnirea cu Hermine, omologul său feminin, reprezintă o adevărată iniţiere, o tulburătoare căutare a echilibrului fragil dintre corp şi spirit, fără de care fiinţa umană nu poate atinge perfecţiunea. "Să mai spun oare că Lupul de stepă este o operă care, în privinţa îndrăznelii experimentale, nu e cu nimic mai prejos decât Ulise sau Falsificatorii de bani? După mult timp, Lupul de stepă m-a învăţat din nou ce înseamnă a citi." Thomas Mann