Vorbind despre părinți, buni și străbuni, despre cei a căror existență a condus pe linie genealogică la apariția sa, Adina Lozinschi reușește în „Mă vei găsi în curcubeu” să contureze o carte-document.
În cele 15 capitole ce alcătuiesc cuprinsul cărții, pornind de la obiecte, întâmplări, sau doar sentimente – frânturi ce declanșează mecanismele subtile ale memoriei – autoarea călătorește în trecut pentru a creiona în doar câteva cuvinte adevărate portrete de familie, definite nu doar de imagini, ci și de întâmplări iar, prin întâmplări, de sens.
Altfel spus, indiferent cât de scurte sau lungi au fost existențele personajelor – personaje reale – ale cărții de față, fiecare dintre ele a reușit în felul său să își pună amprenta asupra destinului Adinei Lozinschi și, prin ea, ținând cont de teoria haosului, asupra întregii lumii.
Tocmai de aceea, poate, este aproape imposibil ca lecturând „Mă vei găsi în curcubeu” cititorul să nu-și îndrepte atenția spre propria existență.
Și, sugerează subtil autoarea, aceasta este ideea: în vremuri de restriște, când lucrurile nu mai sunt atât de limpezi precum ar trebui să fie, este suficient să-i căutăm pe cei ce nu mai sunt dar de care suntem legați cu legături de sânge.
Îi vom găsi pe toți acolo, în ceruri, gata să ne încurajeze și să ne sprijine cu un gând curat, ca lumina unui curcubeu.