Mafia InterPol

Fragment din roman

- Dumnezeule! îngân și mă lipesc cu totul de podea. Porcul ăla... porcul ăla a făcut-o, Eddie. A scăpat, blestematul! A măcelărit tot ce-a prins în raza armei, după care și-a făcut felul. Cred că poți să vii să mă iei. Nu mă simt în stare să mă urc într-un taxi, după tot ce s-a petrecut aici.
- Nu cred că ar fi cea mai...
- Tembelule! îl înjur. M-ai făcut să te aștept zadarnic în spelunca asta și era gata să-mi vâr cocoașa la saramură. Poate îndrăznești să nu ajungi aici în cinci minute!
Și închid telefonul. După care mă ridic greoi, mai întâi în genunchi, apoi mă sprijin de scaun și mă salt în picioare. În clipa aceea, ușile de sticlă fumurie se izbesc de perete și doi polițiști cu armele în mâini năvălesc înăuntru. Țipă ceva în dialect și mișcă nervoși țevile pistoalelor. Nu înțeleg nimic, dar e limpede ca lumina zilei că trebuie să ne lipim cu toți de perete, să punem mâinile de tencuială și să îndepărtăm picioarele. Din afară, răzbate sunetul unei alte sirene și încă trei galonați pătrund înăuntru în pas alergător.