Vezi mai multePoeziile din „Magnolia" sunt orchestrate ca un recviem pentru un vis: speranțaunui copil interior că iubirea și puritatea mai pot salva ceva dintr-o lume distructivă şi alienantă. Vocea din ele, Insă, nu are nici anxietatea de a trece drept romantic-sentimentală, nici naivitatea de a se rătăci în scheme nostalgice fantasmatice. Privirea spre trecut caută soluţii la un prezent şi la un viitor incert. Speranţa se naşte şi moare in aceeaşi cenuşă a lucidităţii (auto)ironice. Din această' tensiune între „o inimă păstrătoare de cadre şi filme" şi deconstrucţia unui hipster conştient de articulaţille artificiale ale câmpurilor sociale rezultă o construcţie lirică neregulată.
Aruncat parcă în afara propriei vieţi, poetul procesează realitatea în constituţia ei compozită, din care se desprind plaje caniculare de amintiri formative, nopţi dense de condensare a afecte blocate circuite, cântece aleinocenței și perversiunii, ceruri de vară ce nu se mai văd de betoane, existenţa precară şi extaz elitist. Soluţia formală pe care o găseşte Luca ştefan Ouatu la acest cămp de con-tradicţii este cea a compromisului intre individual şi social, pe care o găseşte in expresivitatea culturală a poeticii hip-hop, a cărei funcţie simbolică este sublimarea personalului In a disonanţei identitareIn armonie ritmică. -- EMANUEL LUPAȘCU
Aruncat parcă în afara propriei vieţi, poetul procesează realitatea în constituţia ei compozită, din care se desprind plaje caniculare de amintiri formative, nopţi dense de condensare a afecte blocate circuite, cântece aleinocenței și perversiunii, ceruri de vară ce nu se mai văd de betoane, existenţa precară şi extaz elitist. Soluţia formală pe care o găseşte Luca ştefan Ouatu la acest cămp de con-tradicţii este cea a compromisului intre individual şi social, pe care o găseşte in expresivitatea culturală a poeticii hip-hop, a cărei funcţie simbolică este sublimarea personalului In a disonanţei identitareIn armonie ritmică. -- EMANUEL LUPAȘCU
Străzile ascund poveşti în flecare colţ,In fiecare umbră aruncată de clădiri sau în zămbetul grăbit al trecătorilor. Magnolia le dezvăluie, le dă voce şi lumină. ingheaţă momente şi versuri care ne fac să pulsăm. Un dans între tot şi nimic pe ceruri peachy. O călătorie prin zilele şi nopţile scriitorului, In care oraşul devine o simfonie de emoţii, de la zumzetul străzilor pănă la şoaptele inimii. Totul cu suflet over-exposed. -- ANDREI FURNEA