Manual de limba sanscrita

Manualul de limba sanscrita, conceput de Amita Bhose, este rodul muncii de cativa ani pe baza experientei didactice dobandite la Universitatea Bucuresti, unde a sustinut cursuri practice facultative de limba bengali (1972-1991), limba sanscrita (1978-1991) si civilizaþie indiana. O experienta - de notat ca a tinut cursurile numai in limba romana - care i-a permis formarea unei metodologii a predarii limbilor bengali si sanscrita cursantilor romani. Desi limbile sanscrita si bengali au avut regim de curs facultativ cu asistenta de 2 ore pe saptamana, studentii acestor cursuri au reusit sa traduca texte literare, unele traduceri fiind publicate in revistele romanesti. Periodic erau sustinute spectacole literar-artistice si sesiuni de comunicari stiintifice de profil indian, la care-si dadeau concursul studentii Amitei Bhose. Nici o alta sectie de limbi orientale nu a avut o activitate atat de bogata. Cu alte cuvinte, nici un alt cadru didactic nu le-a insuflat studentilor atata pasiune pentru cultura de profil. Absolventii cursurilor repartizati in provincie corespondau cu domnia-sa, trimitandu-i exercitii si traduceri pentru control.

Manualul, cuprinzand aproximativ 600 de pagini de manuscris, in ciuda aparitiei intarziate, dupa aproape 20 de ani de la definitivare si tot atatia de la moartea autoarei, constituie un pionierat in directia studierii sanscritei. In 1990 nu exista o astfel de lucrare in romana si nici intr-o alta limba europeana. Astfel, Manualul reprezinta un valoros instrument de lucru pentru toti cei interesati de limba divina - filologi sau fara pregatire serioasa de specialitate.