Marturisitorii

„Toti acestia care au patimit in inchisori au fost mielul de jertfa pentru iertarea pacatelor poporului roman. Ei au fost aruncati in gura celor fara de Dumnezeu, ca sa ispaseasca pacatele noastre, ale tuturor. Ei s-au jertfit pentru noi. Si chiar daca acuma se pune problema ca sa fie trecuti in randul sfintilor, ei nu trebuie sa fie trecuti in randul sfintilor. Ei sunt sfinti, prin sacrificiul lor.” IPS Arhiepiscop Justinian Chira

„Cred ca timpul canonizarii lor a sosit…” Mitropolitul Bartolomeu Anania

Candva, au marturisit un crez, iar multi au platit cu viata pentru aceasta. „Acum, ne vegheaza din imparatia cerurilor”, cum spune titlul unui capitol din aceasta carte si cum insusi Hristos a fagaduit celor care aveau sa-i urmeze invatatura. Candva, au fost ocarati si injositi cum un om cu mintea intreaga nici nu-si poate inchipui. Acum, sunt cinstiti in biserici si manastiri din toata lumea, asemenea unor sfinti, precum si sunt. Candva, au fost calcati in picioare, iar trupurile lor, aruncate in gropi necunoscute. Acum, osemintele lor, pe care se vad inca urmele schingiuirilor, izvorasc mir si fac minuni. Asa a hotarat bunul Dumnezeu sa rasplateasca celor care, drept raspuns pentru chinurile indurate, au zis, asemenea martirului Mircea Vulcanescu pe patul mortii: „Sa nu ne razbunati.” Aceasta carte vorbeste nu doar despre marturisirea lor din temnitele comuniste ori de dupa eliberarea unora dintre ei din inchisoare, ci si despre marturia pe care chiar Dumnezeu o da pentru ei prin harul revarsat asupra celor care le cinstesc moastele.