Memoriile sergentului Anichitei

„Întâmplarea joacă deseori, în viaţa noastră, un rol esenţial. Problema este: dacă ceea ce numim noi întâmplare este chiar întâmplare, sau altceva, precum destin, de exemplu. Cred că suntem aleşi/destinaţi să ni se întâmple ceva fiind îndrumaţi, fie şi fără să ne dumirim, pe un drum anume. Cine, dacă nu întâmplarea, i-a dirijat să sape, pe acei soldaţi francezi, în Egipt, în timpul campaniei lui Napoleon, la 1798 – 1799, tocmai în locul unde zăcea ascunsă, de milenii, piatra de la Rosetta, dându-i ocazia lui Champollion, peste două decenii şi ceva, să descifreze hieroglifele? Cum altfel putem explica eşuarea atâtor atentate, minuţios pregătite, la viaţa lui Hitler? Important rămâne, în opinia mea, un fapt: tot ceea ce noi desemnăm sub termenul întâmplare nu poartă deloc pecetea întâmplării, ci se constituie
într-un sistem (aparent dezordonat, haotic) articulat de cineva anume. Este, ca să o spun direct, ca şi cum ceva/cineva necunoscut ne gândeşte pe noi înşine, ne ia în posesie, dirijându-ne vieţile, şi, dacă avem foarte devreme această intuiţie, le transformă în ceea ce noi numim atât de pretenţios, destin.” fragment din „Memoriile sergentului Anichitei” – Gică MANOLE