Vezi mai multeMemoriile unui preot rus la început de communism
„4 August 1922. Am ieșit dimineața din oraș și am răsuflat, în sfîrșit, liber.
De cîteva zile primisem hirotonia în preot, dar oricît am stăruit să mă încredințez că s-a petrecut cu mine ceea ce de mult și foarte mult am cugetat, nicidecum nu-mi puteam închipui, că s-a săvîrșit aceasta și că sînt deja preot: mai întîi de toate cu aceste ciubote, pe care le duceam legate cu o basma și atîrnate de toiag, cu picioarele goale în pantaloni militari, pășind vioi pe drumul plin de praf, și simțind o atingere a tălpilor de pămînt plăcută, cunoscută mie din copilărie, apoi cu o traistă de pînză simplă, care se zbătea pe spinare și în care se găsea o rasă strînsă după o regulă anumită, cam scurtă și peste măsură de largă, pe care mi-a dăruit-o socrul meu, cu un liturghier legat în catifea roșie și cîte ceva de acasă: o bucată de pîine uscată, un șervet, un cuțit de masă cu tăișul tocit și altele, – cu toate acestea semănăm oare a preot?ˮ