See moreALEX. ȘTEFĂNESCU. Critic şi istoric literar, prozator, dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV. Născut la 6 noiembrie 1947. Redactor (începând din 1990) şi redactor-şef (în perioada 1995–2010) al revistei România literară.
Autor a mii de articole şi a peste douăzeci de cărţi, dintre care a avut un mare ecou Istoria literaturii române contemporane. 1941–2000, apărută în 2005 (Ed. Maşina de scris) (Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei). Volumele Jurnal secret, 2005 (Ed. Corint) şi Bărbat adormit în fotoliu, 2010 (Curtea Veche Publishing) s-au epuizat din librării şi au fost reeditate la cererea publicului.
Emisiunea Un metru cub de cultură difuzată de Realitatea TV i-a adus Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004, iar altă emisiune, realizată pentru TVR Cultural, Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex. Ștefănescu — Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008.
În 2009 a publicat o carte despre două sute cincizeci de cărţi proaste, Cum te poţi rata ca scriitor (Ed. Humanitas). Tot în 2009 a început să realizeze şi o emisiune TV pe această temă, Tichia de mărgăritar. A urmat, între 2011–2013, emisiunea Iluminatul public, consacrată celor mai bune cărţi apărute după 1989.
Cele mai recente titluri din bibliografia sa sunt: Convorbiri cu Alex. Ștefănescu (realizate de Ioana Revnic), 2013, Texte care n-au folosit la nimic, 2014, şi Un scriitor, doi scriitori, cu desene de Bogdan Petry, 2014 (apărute la Ed. All).
Această carte reprezintă o ultimă încercare a mea de a trezi interesul tinerilor pentru literatură. Sunt prea în vârstă ca să mai fac şi alte încercări.
Paginile care urmează pot fi citite, aşadar, ca un mesaj patetic, dar şi ca un testament literar. Dacă nu vor convinge instantaneu, poate vor avea ecou ulterior, când eu nu voi mai fi.
Când eram copil şi am descoperit literatura, mi s-a părut ceva atât de frumos, încât am hotărât, cu un egoism ingenuu, să nu mai vorbesc nimănui de existenţa ei. Voiam ca literatura să rămână numai a mea.
Odată cu trecerea anilor, am ajuns, dimpotrivă, să doresc ca toată lumea să se bucure de frumuseţea literaturii. Cum să te uiţi la o auroră boreală, fără să-i chemi şi pe alţii s-o vadă?
Alex. Ștefănescu
Cine mai are nevoie azi de literatură?
Îi vedem pe semenii noştri agitându se sau distrându-se de dimineaţa până seara, fără să li se facă sete sau foame de texte literare. Trec, cei mai mulţi, absenţi pe lângă vitrinele librăriilor. Nu au cărţi în casă. Și nu ştiu numele niciunui scriitor, cu excepţia, poate, a lui Eminescu, în legătură cu care îşi aduc aminte doar că scria versuri şi că a murit nebun.
Discută despre preţuri, despre starea vremii, despre filme sau meciuri de fotbal, dar aproape niciodată despre cărţi. Întrebarea revine obsesiv: cine mai are nevoie azi de literatură?
Iată şi răspunsul: toţi avem nevoie de literatură, dar nu ştim că avem nevoie.
„Alex. Ștefănescu este unul dintre puţinii
critici literari care iubesc literatura.“
Mircea Dinescu