Metamorfoze

Viața noastră ca o lumânare

Viața noastră e o lumânare arzând,
Șiroaie de speranțe se scurg pe șira spinării
Picături îți înmoaie genunchii când de la cafenea iese omul pe care-l iubești.
Sute de alte picături se preling pe obraz, când plângi de prea mult rău sau de prea mult bine.
Trupul îți este brăzdat de cărări cunoscute, iubire, speranțe, bucurii și tristeți
Îți croiesc secundă cu secundă o buză strâmbă și largă.
O fi de prea mult zâmbet sau o fi de la plâns?
Spre dimineață, când soarele începe să încălzească fereastra,
În sfeșnic e doar o piramidă de picături de durere, iubire și viață.
(8 iunie 2016)