Miraculosul. Forme si manifestari in literatura si arta

Conceptul ordonator al intregului studiu conceput de Roxana Zanea este acela de miraculos, asa cum il defineste Tzvetan Todorov in deja clasica sa Introducere in literatura fantastica. Minunea si miracolul sunt sinonime la care apelam pentru a numi si califica fapte sau acte peste fire supranaturale, cum ar fi invierea din morti, transformarea apei in vin, indestularea unei multimi cu trei paini si doi pesti etc. Miracolul sau minunea isi face loc in Evanghelii, in Faptele Apostolilor si, mai tarziu, in legendele hagiografice care, acum, in secolul al XIII-lea, vor fi adunate in celebra culegere a lui Jacobus de Voragine sub titlul de Legenda aurea. Experienta legata de sacru sau, cu un alt termen, de numinos, miraculosul tine de viziunea teologica, construita de biserica. Credinta in miracol, intretinuta cu deosebire prin literatura liturgica, este legata, cum observa A. Jolles, Einfache Formen, de cultul relicvelor, dar si de cultul moastelor facatoare de minuni, de procesiuni, de pelerinaje si de cruciade, institutii ale Evului Mediu.