Vezi mai multe
Există oare o lege spirituală care spune că un conducător al omenirii ca Rudolf Steiner are nevoie de un suflet care să-l însoţească pe căile sale pământeşti şi cosmice şi să-i preia impulsurile?
Din aluziile repetate şi din unele maxime ale lui Rudolf Steiner se vede clar că legătura pe care a avut-o Ita Wegman cu sarcinile de destin ale lui Rudolf Steiner, întemeietorul „noilor Misterii”, îşi are originea în vremuri străvechi.
Legea care guvernează activitatea fiecărui conducător al omenirii spune că el poate da nişte impulsuri numai dacă există oameni suficient de treji care să-i adreseze întrebările decisive, care să-i stea la dispoziţie şi să-i înţeleagă fără rezerve intenţiile. Prin întrebările care i-au fost adresate lui Rudolf Steiner au luat naştere, pe baza răspunsurilor sale, imbolduri şi impulsuri pentru înnoirea vieţii culturale.
Această carte poate fi un material de lucru pentru a ne apropia de înţelegerea Congresului de Crăciun din 1923/1924 de la Goetheanum, Dornach, când a avut loc reîntemeierea Societăţii Antroposofice Generale, şi pentru a aprofunda acest eveniment. „Punerea Pietrei Fundamentale” în cursul dimineţii şi conferinţele de seară formează un întreg unitar. Din capitolele cărţii reiese că Rudolf Steiner sperase că acestea vor fi primite şi introduse în viaţă de membrii Societăţii Antroposofice Generale.