Vezi mai multeMonopolistii: Obsesia, furia si scandalul din spatele celui mai iubit joc de societate din lume / The Monopolists: Obsession, Fury, and the Scandal Behind the World's Favorite Board Game de Mary Pilon este povestea, chiar mai palpitanta decat jocul in sine, a jocului de societate Monopoly. O poveste adevarata, alcatuita dintr-o serie de legende cu iz de inceput de secol XX, din care nu lipsesc intrigile, minciuna si razbunarile.
Istoria MONOPOLY se intinde pe aproape 100 de ani, debutand la inceputul anilor 1900 in Washington, D.C, unde o cunoastem pe Elizabeth Magie (Lizzie) fiica unui ziarist celebru, stenografa, scriitoare, actrita si inventatoare talentata, sau, asa cum o numea mama ei, ''o femeie cu idealuri inalte''. Cu o personalitate complexa si o fire rebela, nu intotdeauna bine-inteleasa, ea se ridica cu mult peste conditia femeilor din generatia ei, reusind sa realizeze foarte multe lucruri in primul rand datorita curajului si indraznelii cu care a fost inzestrata.
In 1904, Lizzie Magie breveteaza LANDLORD'S GAME, precursorul a ceea ce milioane de jucatori vor cunoaste mai tarziu sub numele de MONOPOLY, si care reprezinta un protest al autoarei la adresa capitalismului.
Sfarsitul romanului scris de Mary Pilon ne poarta in America de la inceputul anilor '80, cand adevarata istorie a jocului MONOPOLY este recunoscuta oficial, si odata cu ea, le sunt recunoscute meritele tuturor celor care au contribuit la scrierea acestei povesti complicate si controversate: Lizzie Magie, quakerii din Atlantic City, zecile, daca nu sutele sau miile de jucatori ai versiunii initiale a jocului, Ralph Anspach si litigiul ANTI-MONOPOLY. La fel de adevarat este si faptul ca numele lui Charles B. Darrow va ramane etern legat de cel al jocului MONOPOLY, in ciuda minciunii pe care s-a cladit aceasta legatura.
Autoarea romanului, Mary Pilon este o jurnalista si scriitoare americana, autoarea romanelor The Kevin Show si The Monopolists, cel din urma devenind bestseller New York Times. Pilon a lucrat ca jurnalist sportiv, scriind deopotriva si articole pe teme politice si economice, articolele sale aparand cu precadere in publicatii prestigioase americane precum: The New Yorker, Esquire, Bloomberg, BusinessWeek, Vice, New York si The New York Times. A avut de asemenea numeroase aparitii la diverse emisiuni radio si TV si s-a remarcat ca producator pentru NBC Sports la Jocurile Olimpice de Vara din 2016.
La baza romanului Monopolistii se afla o investigatie jurnalistica cat se poate de serioasa, la finalul careia autoarea pune cap la cap piesele de puzzle pentru ca noi sa ne alegem cu o istorie exacta a unuia dintre cele mai populare jocuri de societate din lume. Romanul nu reda in ordine cronologica evenimentele, tocmai pentru ca cititorii sa inteleaga puternica incarcatura emotionala pe care o are fiecare dintre etapele prin care a trecut acest joc pana a ajunge la varianta finala de care ne bucuram cu totii astazi.
Monopoly, numit si ''Jocul de schimburi comerciale rapide cu proprietati'', trimite cu gandul si este inspirat de conceptul economic de monopol, adica dominatia unei singure entitati asupra unei piete. Jucatorii se misca roata pe o suprafata de joc, deplasandu-se in functie de numarul decis de zaruri, marindu-si averile imobiliare prin achizitionare de case si hoteluri si incasand chirii de la adversarii lor, scopul final fiind de a-i impinge pe acestia spre faliment.
Cartea lui Mary Pilon reprezinta si o scurta trecere in revista a jocurilor care ii fascinau pe oameni la mijloc de secol XIX si inceput de secol XX, jocuri pe care indivizii, dornici sa le joace, dar lipsiti de posibilitati materiale pentru a le achizitiona, si le confectionau adesea artizanal. Observam astfel cum, nelinistile provocate de marile probleme ale secolului sunt date uitarii cu ajutorul unei lumi imaginare. Romanul surprinde totodata declansarea Marii Crize Economice si modul in care afacerile se resimt pe urma ei, dar si inceputurile timide ale reglementarii din ce in ce mai stricte ale marcilor comerciale prin intermediul unei legislatii adecvate care consolideaza protectia drepturilor de autor pentru corporatii.
Un alt aspect interesant surprins in carte este faptul ca, desi sunt concepute in mare parte cu rol de divertisment, jocurile din trecut reflecta nu numai nevoia oamenilor de distractie, dar si realitatile socio-politico-economice ale vremurilor, fiind inspirate adesea din propriile experiente de viata ale creatorilor lor. Jocurile indeplinesc acum deopotriva roluri de instrumente politice si educationale, dar au un cuvant greu de spus si in timpul razboiului cand sunt folosite de Aliati pentru a introduce pe furis bunuri (in special harti) prizonierilor de razboi.
Romanul lui Pilon parcurge o perioada bogata in evenimente din istoria Americii, pornind de la anii 1900 marcati de migratie, exploatarea clasei muncitoare si numeroasele revolte care izbucnesc din acest motiv, dar si de ideile progresiste ale lui Henry George, initiatorul impozitului unic, la Primul Razboi Mondial, anii Marii Crize Economice, pana la perioada interbelica, respectiv Al Doilea Razboi Mondial. Jocul MONOPOLY nu numai ca rezista in toti acesti ani grei pentru societate, dar migreaza dintr-un loc in altul al Americii, imbunatatindu-se permanent si ajungand in cele din urma sa cunoasca un succes fulminant, in ciuda istoriei sale incerte. De la tablele artizanale confectionate de locuitorii din Arden, la variantele mai moderne cu grafica eleganta si ambalaje atragatoare comercializate de Parker Brothers, de la serile de MONOPOLY organizate de familii in anii '30, la mai recentele campionate mondiale de MONOPOLY, intreaga istorie a acestui joc este fascinanta.
Autoarea ni-i va prezenta rand pe rand pe protagonistii acestei povesti, nu neaparat intr-o ordina cronologica, urmand ca toate aceste piese de puzzle sa capete sens in ultima parte a romanului in care istoria adevarata a jocului va iesi la iveala.
Charles Darrow este un comis-voiajor somer din Atlantic City care gaseste solutia perfecta pentru a-si inveseli familia in perioada Marii Crize din anii '30. El deseneaza pe podea, in timp ce se afla in subsolul casei, o tabla de MONOPOLY cu strazile si proprietatile din oras. Mai tarziu pe parcursul cartii vom afla cum ajunsese jocul Monopoly sa fie popular in aceasta zona a Americii, dar si istoria trista a familiei lui Charles Darrow. Fascinat de magia acestui nou joc, de care devine dependenta intreaga lui familie, Charles Darrow se hotaraste sa faca ceva bani din vanzarea lui. In ciuda reticentei pe care o intampina initial din partea principalilor doi giganti din industria jocurilor, Parker Brothers si Milton Bradley, Darrow va reusi sa castige in cele din urma bani frumosi din Monopoly. Ba mai mult, numele lui va deveni pentru mult timp sinonim cu inventatorul jocului MONOPOLY.
Intr-o prima etapa, Charles Darrow va comercializa jocul prin intermediul magazinului universal din Philadelphia, Wanamaker, fiind prezentat intr-o cutie alba cu o banda rosie intr-o parte si cu un barbat zambitor si ridat - care va fi cunoscut de multi drept "Domnul Monopoly" - ce ii saluta de pe capac. Realizat cu ajutorul prietenului sau, caricaturistul politic Franklin Alexander (ramas oficial in istorie ca autorul graficii MONOPOLY), jocul se bucura datorita lui Darrow in aceasta etapa de o prezentare la cele mai inalte standarde.
"In interiorul jocului erau mai multe figuri ilustrate, inclusiv un politist incruntat si un infractor imbufnat dupa gratii, pe spatiul ''Inchisoare''. Cartile ''Mergi la inchisoare'' si cartile de proprietate asupra cailor ferate erau practic identice cu cartile care se gasesc astazi in jocurile MONOPOLY, dar cartile ''Sansa'' si ''Cufarul comunitatii'' erau inca lipsite de ilustratii. Cartile cu proprietati erau tiparite pe hartii de culori variate, iar cutia continea si banii de hartie - inclusiv o bancnota de 500 de dolari."
"Multe dintre simbolurile din versiunea de joc a lui Darrow - un barbat la inchisoare, cai ferate, ridicarea banilor cand se trece pe la Start - ar putea fi privite cu usurinta ca fiind mai degraba laude la adresa capitalismului decat criticile intentionate de Lizzie Magie cu 30 de ani mai inainte, fiind o interpretare fantastica a unui sistem financiar care scosese la iveala atata cinism."
La inceputul anilor 1900 o cunoastem pe Elizabeth Magie - o stenografa din Washington cu idei progresiste, inspirate de teoriile economice ale lui Henry George (idolul ei), care viseaza sa inventeze un joc de societate care sa poata ameliora problemele societatii. Lizzie Magie vorbea despre jocul la care se gandea si pe care il numise initial LANDLORD’S GAME (Jocul Rentierului) astfel:
"Este o imagine realista a actualului sistem prin care se acapareaza pamantul, cu toate rezultatele si consecintele obisnuite ale acestui lucru; Putea fi numit foarte bine si «Jocul vietii», deoarece contine toate elementele succesului si ale esecului din lumea reala, iar obiectivul este acelasi pe care se pare ca il are si omenirea in general, adica acumularea de avere."
Majoritatea jucatorilor de MONOPOLY nu aveau nici cea mai vaga idee ca jocul era un protest la adresa capitalismului, nu o aprobare a acestuia. Dupa razboi insa, MONOPOLY va deveni un simbol pozitiv al capitalismului.
Jocul lui Lizzie continea bani de joc, acte de proprietate si proprietati care puteau fi cumparate si vandute. Jucatorii imprumutau bani, fie de la banca, fie unul de la celalalt, si trebuiau sa plateasca taxe. Asadar, iata cum arata prima varianta a jocului MONOPOLY:
"Jocul lui Lizzie prezenta un traseu care le permitea jucatorilor sa se miste in cerc pe tabla - spre deosebire de modelul traseului liniar folosit de multe jocuri de la acea vreme. Intr-un colt se aflau ''Casa saracilor'' si ''Parcul public'', iar de cealalta parte a tablei era ''Inchisoarea''. Intr-un alt colt era o imagine a globului si un omagiu adus lui Henry George: ''Pe pamantul-mama, munca produce salarii''. Pe tabla mai erau incluse si trei cuvinte care au rezistat timp de mai bine de un secol dupa ce le-a pus Lizzie acolo: MERGI LA INCHISOARE.
Lizzie a desenat noua spatii dreptunghiulare de-a lungul marginilor tablei, intre fiecare pereche de colturi. In centrul fiecarui grup de noua spatii se afla o cale ferata, cu spatii de inchiriat sau de vanzare pe fiecare parte. Dreptunghiurile de „Absoluta necesitate” ofereau bunuri precum paine si adapost, iar spatiile ''Franciza'' ofereau servicii precum apa si lumina. Cand jucatorii ajungeau in spatiul ''Lux'', plateau 50 de dolari Trezoreriei Publice ca sa primeasca un bilet de lux care valora 60 de dolari la incheierea jocului.
In timp ce jucatorii isi faceau turul pe tabla de joc, ei desfasurau o anumita munca si castigau un salariu. De fiecare data cand jucatorii treceau prin spatiul ''Pamantul-mama'', ''se presupunea ca au efectuat atata munca pe Pamantul-mama'' incat primeau un salariu de 100 de dolari. Jucatorii ramasi fara bani erau trimisi la ''Casa saracilor''.
In 1904, Lizzie Magie a brevetat LANDLORD'S GAME, precursorul a ceea ce milioane de jucatori vor cunoaste mai tarziu sub numele de MONOPOLY. Cu toate acestea, in 1930 Lizzie Magie va fi uimita sa constate ca o varianta a LANDLORD'S GAME, numita mai nou MONOPOLY, iesea pe piata, Charles Darrow fiind prezentat ca inventatorul sau. Si mai ciudat era faptul ca Parker Brothers, compania distribuitoare, ar fi trebuit sa stie ca nu el e adevaratul inventator pentru ca ii cumparasera brevetul din 1924 pentru LANDLORD'S GAME.
In micutul orasel cu iz de odinioara Arden, din New Castle, Delaware, in care se dezvolta o societate utopica progresista bazata pe principiul impozitului unic, ii cunoastem pe primii jucatori de LANDLORD’S GAME, precursorul jocului MONOPOLY. Poetul si scriitorul Harry Kemp spunea ca oamenii veneau in Arden "ca sa scape de sacaitoarea bataie de joc a civilizatiei si sa recastige simplitatea pastorala". Locuitorii din Arden isi confectionau variante artizanale ale jocului. O parte din locuitorii din Arden, precum Scott Nearing au luat cu ei jocurile artizanale cand au parasit societatea utopica indreptandu-se catre alte zone ale Americii, contribuind astfel la raspandirea jocului. Fratii Nearing s-au numarat si ei printre cei care au inceput sa numeasca LANDLORD’S GAME "monopoly" sau "jocul monopolului".
George Parker este fondatorul companiei Parker Brothers Inc una dintre principalele companii de jucarii si jocuri din America, cu sute de titluri de jocuri publicate, un adevarat imperiu de lemn si carton. La inceputul Marii Crize, George Parker ii cedeaza afacerile, in scadere continua ale Parker Brothers, ginerelui sau Robert Barton, intrucat ambii sai fii decedasera la varsta de 21 de ani.
In conditiile in care afacerea merge tot mai prost, Robert Barton, incurajat de sotia sa, cumpara versiunea de joc a lui Darrow la pretul declarat de 7.000 de dolari, plus redevente. Jocul va insemna o resuscitare a afacerii Parker Brothers intrucat se va bucura de un succes enorm in anii '30. Jocul MONOPOLY comercializat de Barton va cuprinde in cutie si povestea relatata de Charles Darrow despre modul cum "inventase" MONOPOLY.
40 de ani mai tarziu, in plina criza a petrolului, il cunoastem pe Ralph Anspach, profesor de economie la Universitatea de Stat din San Francisco, casatorit cu Ruth, fiica celebrului economist Leo Rogin, impreuna cu care are doi baieti. Dupa un joc de Monopoly cu baietii si sotia lui, acesta isi da seama ca unul dintre cele mai populare jocuri de societate din lume le inducea oamenilor un sentiment placut cu privire la cuvantul "monopol", deoarece le reamintea ca jucasera jocul in copilarie, in timp ce el era de parere ca:
"Un joc capitalist de societate mai bun ar fi unul in care jucatorii ar concura unul impotriva celuilalt pentru a produce bunuri de calitate superioara, la un pret mai mic, in timp ce guvernul ar reglementa sau ar interzice monopolurile. Pe scurt, jocul ar transmite opusul a ceea ce transmitea jocul celor de la Parker Brothers."
Asa i-a venit ideea de a crea un joc antimonopol, care sa sustina ideea sa ca monopolismul este bun pentru monopoluri, dar nu pentru afaceri si pentru economie. Cu ajutorul fiilor sai, Ralph Anspach va avea in curand un joc nou-nout numai bun de lansat pe piata. In cele din urma jocul va fi lansat si dupa mai multe incercari esuate va cunoaste si succesul. Din pacate insa, cererea lui din iunie 1974 de marca comerciala pentru numele ANTI-MONOPOLY a fost respinsa. In acelasi an, in luna februarie, Ralph Anspach primeste o scrisoare in care se sustine ca numele jocului ANTI-MONOPOLY constituia o incalcare a drepturilor proprietarilor jocului MONOPOLY privind marca inregistrata si se solicita schimbarea denumirii jocului. Scrisoarea venea din partea firmei General Mills care cumparase Parker Brothers in 1968.
Ralph Anspach avea in aceste conditii doua optiuni: sa opreasca productia de ANTI-MONOPOLY sau sa conteste in justitie Parker Brothers pentru dreptul de a-si promova jocul cu acest nume.
In cele din urma incepe o lupta indelungata in justitie in care Ralph Anspach va trebui sa demonstreze ca nu se face vinovat de incalcarea drepturilor de autor in privinta folosirii numelui MONOPOLY. Anspach va dovedi cu martori ca au existat multi altii care au jucat MONOPOLY cu mult inainte de comercializarea jocului „inventat” de Charles Darrow si comercializat de Parker Brothers.
Un proces dur, care va dura mai mult decat s-ar fi asteptat Ralph Anspach, care va face lumina in privinta istoriei acestui joc, dar si a contributiei pe care a avut-o fiecare dintre personajele implicate…
"Daca Ralph nu ar fi mers pana la capat cu cazul ANTI-MONOPOLY sau ar fi acceptat o anumita intelegere, este foarte posibil ca adevarata istorie a MONOPOLY sa nu fi iesit niciodata la iveala sau, cel putin, nu pe deplin. Chiar si asa, indragita legenda a lui Darrow traieste mai departe. E de inteles6. Mitul lui Darrow, cu toate ca este o poveste falsa in cea mai mare parte, este irezistibil, o parabola a spiritului inventiv american, capabila sa inspire. Este un ''exemplu frumos, curat, bine structurat al unei inventii care face parte din istoria industriala americana'', scria Calvin Trillin in New Yorker, in 1987. ''Daca Darrow a inventat mai degraba povestea decat jocul, tot merita sa aiba o placa memoriala pe Boardwalk, in cinstea ingeniozitatii sale.'' Este greu sa nu ne intrebam cate istorii nedescoperite mai exista - povesti apartinand unor Lizzie Magie pierdute, care mesteresc in tacere ca sa creeze fragmente ale lumii, contributia lor fiind atat de iesita din comun incat putini dintre noi ar sta vreodata sa se gandeasca la persoana sau la oamenii din spatele ideii."