Monstrul Colombre si alte cincizeci de povestiri

„Atitudinea ironica, fundamental legata de fantastic in proza lui Dino Buzzati, evidenta si in acest volum, in povestiri precum (Creatia, Lectia anului 1980, Povestioare de seara), capata o coloratura tragica in povestirea care da titlul volumului, una demistificatore (General necunoscut, Weekend) sau autodemistificatoare in (Domnului director, strict personal, Secretul scriitorului, Cei doi soferi). In alte situatii, fantezia buzzatiana aluneca in comic (Falsul raposat), recurge la hiperbola (Si daca?) sau la enigma (O dragoste tulbure) ori prefera drama istorico-existentiala (Sarmanul copil!, Socoteala). Alte povestiri au o tenta sociologica (Vinatori de batrini, Fata care cade, Epuizare) sau morala (Haina vrajita, Ubicuul), pentru ca societatea si morala nu apar niciodata separate in scrisul lui Buzzati. Exista insa si proze inspaimintatoare (Groapa a optsprezecea, Noapte dulce) sau pur suprarealiste (Teddy Boys). Figura separata face Calatorie in infernul secolului, care poate fi considerata un microroman si care devine un inventar al metaforelor lumii, oamenilor si vietii.” (Claudio Toscani)