Luând, așadar, act de mutațiile și deplasările extraordinare ce s-au produs în sfera culturii și civilizației contemporane, René Berger și-a propus să exploreze legăturile dintre artă și lumea științei și tehnicii, efectele inedite care apar în raporturile artei cu mijloacele comunicării de masă îndeosebi.
Cititorul e invitat deci să-și schimbe puțin obiceiurile. Ca și autorul, de altfel, condiționat și el de formația sa intelectuală, pentru a-i zice pe nume, chiar dacă definirea e aproximativă, formație care pune accentul pe analiză, sinteză, demonstrație. Or, în măsura în care se mărginește la aceste proceduri „serioase”, fondat pe un obiect și pe raționamentul care i se aplică, progresul e sigur, rămânând însă pe alături de fenomenele neconstituite încă în obiecte ale cunoașterii. La nivelul, pe care l-am putea numi astfel, al emergenței, fenomenele sunt de fapt mai confuze și mai prost identificate, constituindu-se într-o disciplină, deseori și ea încă inexistentă, abia după un timp de la șocul pe care l-au produs asupra rațiunii.










