Muzici si faze

Distins la momentul apariţiei cu Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România (2000), romanul Muzici şi faze reprezintă o formulă cu totul inedită a romanului despre adolescenţă. Un băiat de 15 ani, Tinuţ, îndrăgostit de muzică şi de o colegă de clasă, Hari, povesteşte într-un stil savuros ultimele sale zile de şcoală şi primele zile de vacanţă din 1978, pe tonul cel mai firesc, oral, cu multă vervă şi haz. Intrînd cu măiestrie în pielea protagonistului său, autorul reuşeşte să reînvie o atmosferă plină de vrajă, universul adolescenţei, cu schimbul de discuri de vinil originale, excursii cu clasa, oracole, fotbal, prieteniile dintre băieţi, trupele rock (suprema fericire a lui Tinuţ este să asculte muzică americană la un magnetofon – The Doors, Led Zeppelin, AC/DC, Yes, Queen). Limbajul şi stilul spontan şi colocvial, principalele atuuri ale prozei lui Ovidiu Verdeş, dau o consistenţă aparte acestei cărţi pasionante, care se citeşte pe nerăsuflate.

„De n-ar fi decit ceea ce pare – un roman despre adolescenta scris cu mentalitatea si cuvintele unui adolescent –, Muzici si faze tot si-ar cistiga un loc sigur, inconfundabil in proza romaneasca de azi.” [Mircea Martin (2000)]

„Ovidiu Verdes nu este Salinger, dar nici mult nu a lipsit. Cartea lui, Muzici si faze, ramine cea mai adevarata, mai vie, mai inveselitoare si mai nostalgica proza romaneasca pe care am citit-o eu de zece ani incoace. O astfel de carte umileste intregul experimentalism pretentios al anilor ’80 ca si oralitatea, de multe ori vulgara, a ultimului deceniu.” [Mircea Cartarescu (2002)]