Nadejdea vindeca

Ceea ce mi s-a întâmplat mie este un caz extrem; cu toate acestea, nu diferă prea mult de experiențele cu care se confruntă toată lumea. Sunt un fel de microunivers pentru trăirile fiecăruia. Abia dacă pot merge, chiar și sprijinită în baston, dar cine se simte cu adevărat liber, chiar dacă poate păși în voie? Am paralizie facială, dar cine crede că e frumos chiar dacă arată normal? Nu-mi pot coordona mișcările mâinii drepte și nu pot ține nimic în ea, nici măcar copilul, dar cine se consideră un părinte competent chiar dacă aptitudinile îi sunt intacte? Luni de zile nu am putut să mănânc și chiar și în ziua de astăzi am dificultăți la înghițire, dar cine se simte pe deplin satisfăcut chiar dacă se poate bucura de fiecare deliciu pe care-l poftește? Acum, sunt mai tot timpul obosită, dar cine are energia de a trăi viața din plin? Vocea îmi este alterată, dar cine crede că se poate face pe deplin înțeles chiar dacă vorbește răspicat? Văd dublu, dar cine poate vedea limpede chiar dacă vede normal? Viitorul meu e incert, dar al cui nu este? Așa că, indiferent de situație, toți oamenii simt ce trăiesc eu acum. Nu se simt liberi. Nu se simt înțeleși. Nu se simt împliniți.”