Editie ilustrata
Un amplu studiu, deopotriva de antropologie culturala si de istorie a mentalitatilor, primul de o asemenea anvergura intreprins pe terenul culturii romane, unde tematica folosirii narcoticelor, un tabu pina in 1990, continua sa fie abordata in genere cu rezerve si documentarea intimpina serioase dificultati. Narcotice in cultura romana este o carte curajoasa care va modifica probabil configuratia citorva capitole din istoria literaturii romane.
„Initial, am cercetat marturii istorice, etnologice si istorico-religioase referitoare la utilizarea in scopuri magico-rituale a plantelor psihotrope in spatiul carpato-dunarean din Antichitate pina in epoca premoderna In ultimii ani, am extins cercetarea asupra modului in care, in epoca moderna si contemporana, s-au raportat la diferite narcotice si halucinogene unii scriitori, artisti si intelectuali romani – de la romancieri ale caror personaje isi administreaza substante stupefiante, pina la scriitori care isi analizeaza propriile experiente narcotice; de la poeti care si-au administrat narcotice pentru hranirea imaginatiei si fortarea creativitatii, pina la cei care le-au utilizat in cautarea «paradisurilor artificiale»; de la cercetatori care au studiat folosirea remediilor psihotrope in Orient, pina la scriitori care s-au sinucis folosind opiacee; de la savanti care au experimentat efectele substantelor psihedelice, pina la istorici ai religiilor care au studiat utilizarea plantelor psihotrope in cadrul manifestarilor religioase si magico-rituale...” (Andrei Oisteanu)

