Natura instrainata/Estranged from nature
Editie bilingva
Pictorul Ioan Sbârciu este, sub multe aspecte, o personalitate de excepție a artelor vizuale românești. Artist de succes, el nu creditează însă succesul facil și ține întotdeauna să-și prevină pedagogic discipolii asupra capcanelor lui. Personalitate de mare anvergură, el preferă autoetalării discreția și, cu generozitate, își pune în lumină sau se pune în lumină împreună cu colegii și cu studenții. Constructor de instituție și edificator de școală – se va vedea într-o zi cât de mult, ca susținere și spirit, îi datorează cunoscuta, astăzi, Școală de la Cluj – el nu și-a impus niciodată propriile opțiuni și procedee artistice și nu a cerut ralierea la un sistem estetic închis.
Paradoxul personalității artistice a lui Ioan Sbârciu rezidă într-o anume forță intuitivă interioară, care îl plasează foarte echilibrat între tradiția pe care o respectă și actualitatea picturală luată în calitatea ei de context, menit doar să provoace anumite reacții revelatoare. Ca artist, el are puterea de a rezista unor tentații ale momentului și ale modei, preferând un pariu personal pe anumite valori estetice și atitudini artistice. Opțiunea lui origi-nară îl situează între nonfigurativul abstract, care mizează pe expresivitatea suprafeței picturale, și un figurativ romantic și senzual și, în același timp, îl scoate de pe liniile unor școli sau descendențe ușor identificabile. Această forță intuitivă interioară are numeroase alte aparențe și ocurențe în accentele personale ale limbajului plastic și în profesionalismul și acu-ratețea gestului pictural, în dramatismul coloristic și chiar și în dimensiunile suprafețelor celor mai multe dintre lucrări.
Aurel Codoban