Nerostitele. Noi poeme ligure

Noua mea carte de poeme - Nerostitele - a fost gandita ca un roman.
In legatura cu Nerostitele, intrebarea e de ce ii zic „roman”. Sunt dator cu o explicatie: e intr-adevar un roman chiar daca e scris in versuri albe. Eroina este o romanca – Maria, pe numele ei – care are grija de viata si de casa unui batran dintr-un oras-port italian. Este o femeie simpla, care are acces la concept. Descoperindu-si rostirea launtrica, ea are revelatia Celuilalt, pe care-l numeste Ambrosio, un fel agent dublu care o insoteste din umbra peste tot. Cam asta ar fi, foarte pe scurt, povestea. Restul e… literatura! Sper sa le razbun astfel pe toate romancele instrainate in acesti ani tulburi. - Mircea Petean

Doamne al tuturor celor vii
si al tuturor celor fara viata,
ai mila de mine, pacatoasa,
si prefa-ma intr-o piatra de rau
sa ma spele apele, repezile,
intr-o piatra de caldaram
sa ma calce talpile, tocitele,
intr-o piatra de baie,
sa ma taie mesterii, gusterii
inainte de-a ma pune in zid
intr-o piatra ca toate pietrele
bune de pus in prastie
sau de aruncat in mare