Doua lumi se contin una pe alta, in mod paradoxal, in acest roman, ca in experimentele grafice ale lui Escher. Prima este lumea voluntarului care, intorcindu-se cu armata romana din Cehoslovacia in 1945, se indragosteste de Mnuska, pe care o cauta multi ani mai tirziu. A doua este lumea lui Lucas, copil, apoi adolescent, care imagineaza un paradis artificial de o nesfirsita naivitate. Acest tarim construit, Portasar, o incercare sui-generis in literatura romana, e intemeiat pe stabile armonii baroce, asupra carora planeaza amenintari dodecafonice. De-a lungul acestei carti surprinzatoare, razboiul, boala si povestea de dragoste isi pastreaza, chiar si in ocaziile cind sint parodiate, o dureroasa monumentalitate.
„Portasar este aici si acolo, este locul in care ia nastere o posibilitate, o ordalie, un vis, o dorinta, o plecare, altceva. In jur totul este si va fi mereu nesemnificativ, real si atit, cit timp exista cea mai mica sansa sa ajungi in Portasar. Romanul lui Catalin Pavel deschide catre acest port enigmatic al unei sensibilitati fabulatorii, al unei interioritati inefabile: Portasar.” (Angelo Mitchievici)