Nicolae Ceausescu. Omul si cultul

Din a doua jumătate a anilor 2000, ziua de Crăciun și cea de 26 ianuarie prilejuiesc un pelerinaj al nostalgicilor după perioada de dinainte de 1989 la mormântul lui Nicolae Ceaușescu din cimitirul Ghencea Civil din București. Ritualul nostalgico-festiv include, de obicei, depunerea de coroane, organizarea unor adunări, unde discursurile zgomotoase privind rezultatele excepționale ale conducerii lui Ceaușescu sunt acompaniate de cântece comuniste ce se fac auzite prin intermediul unui casetofon portabil. La final, participanții aplaudă pe cei care au luat cuvântul, adaugă propriile lor comentarii despre „cum era mai bine înainte” sau deplâng dispariția prematură a „marelui patriot”, „marelui conducător”, ale cărui fotografii le țin în mână sau le flutură, după caz, către camerele de filmat sau aparatele de fotografiat. Asemenea momente demonstrează, cu prisosință, nu doar faptul că „Ceaușescu n-a murit”, așa cum proclama Ada Milea în binecunoscutul ei cântec, dar și că el continuă să domine amintirile românilor despre trecutul recent.