Sfârșitul istoriei - temă favorită a secolului XX - e, în Beckett, o chestiune relativă. El a înțeles adevărul cel mai greu de acceptat: de fapt, istoria nu se sfârșește. Eshatologia beckettiană e o repetiție a neantului.
Dar ceea ce face din lectura pieselor lui experiența cea mai crudă dintre câte poate oferi literatura, ceea ce pe scenă crispează până și sufletul optimiștilor îmbătați de jumătatea plină a cosmosului este că atunci când rațiunea e înfrântă, religia e înfrântă și ea. Godot este, cu adevărat, o negare a autorității rațiunii, dar și o critică adusă mitologiilor de orice fel. Nimic de înțeles, nimic de crezut, deci... nimic de făcut.
Octavian Saiu este profesor, cercetator si critic de teatru. Doctor în studii teatrale, a predat la universitati din România si Noua Zeelanda, si a fost Visiting Fellow la University of London. De-a lungul timpului, a participat la conferinte academice si festivaluri de teatru în Europa, Asia, America, Australia si Noua Zeelanda.
