Vezi mai multeCu aceste noi povestiri cu Zackarina si Lupul de Nisip te vei intoarce, micule cititor, in aceeasi lume familiara si calda pe care ai strabatut-o in primul volum din serie. Lucruri marunte si intamplari aparent banale te vor face sa-ti pui, impreuna cu personajele, intrebari importante despre viata. Ce sunt amintirile? Ce e iubirea? Ce inseamna „un moment“? Ce e plictiseala? Ce vor, pana la urma, parintii? Cum iti faci un prieten? Cum faci o poveste? Poate ca toata cartea aceasta e cumva despre tine.
Lupul de Nisip spuse ca sunt povesti peste tot, cate vrei. In frunze, in crengi, in libelule si chiar in surubelnite sau in manusi cu un deget.
- Si cand suflu peste ele, le trezesc la viata, adauga el. Le fac putin mai clare, ca sa le poata vedea oamenii.
- Da, dar cum ajung din frunze sa fie carti? Sau din manusi cu un deget? intreba Zackarina.
Lupul de Nisip raspunse ca era, de fapt, foarte simplu. Cineva trebuia sa se uite cu atentie la manusa sau la frunza, atata tot. Bineinteles, acel cineva trebuia mai intai sa fie in stare sa vada povestea, s-o inteleaga si s-o poata povesti si altora, intr-o carte, de exemplu.
- Dar unii oameni nu vad si n-aud. Parc-ar fi astupati la minte, mai spuse Lupul de Nisip.
- Dar eu am vazut povestea din frunza, spuse Zackarina. Am vazut tot!
Lupul de Nisip incuviinta din cap.
- Copiii au ochi buni, de obicei, spuse el, dupa care se arunca in gramada de frunze si disparu.