Tot de-ale vremii sub zăvorul stării de urgenţă
(3 aprilie 2020)
După ce s-au înturnat
şi s-au europurtat
la neamul de-acasă pe nepusă masă,
zburatoarelor sadea
le-a sărit brusc ţandăra
când au tăbărât pe ei
gaborii din Ţăndărei (pupa-i-ar garda pe ei!)
şi i-au consemnat
fără de pricină,
fără nici o vină,
la poprire cu grăbire,
să nu mai proptească gardul
cel vopsit cu leopardul
şi stindardul libertăţii
proţăpit în faţa porţii…
Asta ne e diaspora
care puse ban cu ban,
accesat uşor din greul
vreun portmoneu baban
de ins vest european mai plăvan,
şi-l alese pe Or-ban
cu,-n prăjină nasul,
şi, lângă el – sasul mototol şi la minte gol –
minte de găină pusă-n carantină!
Primo tempo:
(5 aprilie 2020)
De când stăm în casă (că e groasă!),
dialogăm, monologăm,
mai cu seamă-n virtual că aşa-i uniglobal,
de teamă ca nu cumva
să ne uităm zicerea,
altfel spus chiar graiul – graal
cu mălaiul ancestral…
Pân’ acum mi-e bine, jur:
am deprins să fac vorbire cu lucrurile din jur.
Nu, ele, opace, încă nu-mi răspund,
dar cred că-n curând o vor face.
Ieri oglinda din firida
de apus,
a făcut-o puţintel, dar aşa… într-un fel
mult prea greu de reprodus…
Eu am scos limba la ea
şi acum suntem en froid.
O evit, ca s-o zic drept.
E mai înţelept.