O antologie a liberalismului românesc s-a vrut un „florilegiu” de texte privind comprehensiunea gândirii (ideologiei, doctrinei) liberale – mai cu seamă interbelice – cu valoare de exemplu.
Structurată tematic, această încercare de antologie trece în revistă gândirea – nicidecum „datată” – a unor personalități liberale de anvergură națională, fie pe plan politic (Mihail Kogălniceanu, Ion I.C. Brătianu, Ion G. Duca), fie pa plan doctrinal (Vintilă Brătianu sau Ștefan Zeletin).