Lunga scrisoare a lui Grigore Șoitu are dreptul să devină imnul fiecărui părinte de adolescentx trans care alege să meargă pieptiș în prea lungul și prea greul drum al devenirii de sine a copilului său, are puterea să vindece o generație de părinți dezorientați și buimăciți de vremurile trecute și să pună aripi pe spinările nedrept de încovoiate ale celor tinerx și trans de azi, care se luptă cu încrâncenare pentru un singur lucru: să fie. (Patrick BRĂILA)
În acest volum, Grigore Șoitu ne dă mai mult decât poezie. Ne face părtașx la o conversație intimă despre iubire, acceptare și învățare, ne face martorx la nașterea unei lumi: o lume ascunsă la vedere, așa cum cele mai luminoase dorințe cresc în ciuda oricăror limite, așa cum un copil își afirmă propriul gen în ciuda privirilor deformate ale societății patriarhale, iar părintele ascultă și ia notițe. Ce ni se arată e un univers al metamorfozelor care îi cuprind pe amândoi, o lume aspră, dar care crește, plină de sens, în lumină – un spațiu fizic, mental și emoțional de unde înțelegerea curge și schimbă tot ce știam. Citind scrisoarea aceasta intensă și plină de emoție a unui părinte care învață regulile revoluției de la propriul copil, ni se transferă și nouă, în flux, trăirile transformatoare: deruta, teama, inadecvarea, dar și înțelegerea, iubirea și mereu grija. Dar, în același timp, se deschide și pentru noi, cititorx, o cunoaștere esențială despre capacitatea poeziei: aceea de a afirma, chiar de a striga după lumea cea nouă pe care teama și rușinea au încercat mereu să ne-o ascundă. (Alina PURCARU)