Oameni ridicati din taranime

In Epistola catre Evrei, Sf. Apostol Pavel enunta o indatorire crestina fundamentala: „Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta” (Evrei 13, 7).
Respectand cu fidelitate acest indemn paulin, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a proclamat anul 2019 drept Anul omagial al satului romanesc (al preotilor, invatatorilor si primarilor gospodari). In acest context, Editura Basilica isi propune sa continue sirul manifestarilor dedicate anului omagial, publicand lucrarea Oameni ridicati din taranime, a lui Ilariu Dobridor, care pune in lumina unul dintre elementele specifice ale neamului nostru, taranimea, „unanimul nostru inaintas fara nume”. Textul lucrarii de fata, publicat dupa editia princeps din anul 1944, tiparita la Imprimeria Nationala, a fost indreptat din punct de vedere gramatical si ortografic, conform regulilor actuale ale limbii romane.
Pastrator fidel al culturii nationale si al traditiei bisericesti, satul romanesc constituie mediul in care s-au dezvoltat si s-au desavarsit valorile morale, culturale si spirituale ale neamului romanesc. Cu alte cuvinte, figurile impunatoare ale poporului, „oamenii-radacina” si „oamenii-piscuri”, asa cum ii numeste Ilariu Dobridor, au fost ridicati din cei de la sat, din taranime. Element specific al romanismului, taranimea reprezinta insasi esenta noastra ca neam. In acest sens, Liviu Rebreanu arata ca: „la noi, singura realitate permanenta, inalienabila a fost si a ramas taranul. Atat de mult ca taranul roman nici nu e taran ca la alte popoare […]. De fapt, taranul n-are nume pentru ca nu este nici clasa, nici breasla, nici functie, ci poporul insusi – omul roman”