Cum putem gândi o utopie deschisă, materială și queer-feministă din interiorul numeroaselor fisuri pe care moștenirea și realitatea istorică a domniei capitalului le perpetuează? Cum putem deschide teoria marxistă a ființei generice spre afirmarea unei subiectivități politice revoluționare, descătușată de figura dominației masculine? Dacă însăși constituirea contemporaneității produce un timp bazat pe invalidarea și alterizarea unor experiențe, cum putem ieși din angoasa prezentului? Cum putem imagina un viitor desprins de liniaritatea normativă a temporalității? Acestora și multor altor întrebări la fel de urgente, Maia Șerbănescu încearcă să le creeze spațiu și să le așeze în relație, construind o lume eliberatoare a hibridizării și contaminării. Locuitoarele din ficțiunea speculativă OikosLogia sunt întrupări ale nădejdii că în ciuda naturalizărilor multiple, turnura mai este încă posibilă și că aceasta nu se poate înfăptui decât prin etica grijii și prin acțiune colectivă. Iar acest sentiment – nădejdea – este poate cel mai important în procesul de afirmare a nesupunerii. (Anca Bucur)
Cum poate literatura să aibă efecte transformatoare și să folosească educării emoționale, educării sociale, educării analitice – nu doar expresiei cathartice a unor trăiri? Și cum poate să folosească vieții laolaltă? Aceste căutări își vor găsi răspunsuri în cartea Maiei Șerbănescu, care prin narațiunea de față obscurează, din nou, granițele dintre literatură și teorie, metoda de lucru în sine făcând textul literar să se întoarcă asupra lui însuși și să-și chestioneze mecanismele. Într-un mod complet neașteptat apare utopia în OikosLogia, mai degrabă ca instrument și resursă teoretică, decât ca o poveste despre o lume mai bună cu care suntem obișnuitx. Însă prezența teoriei nu trebuie să intimideze cititoarea, pentru că lumea fantastică țesută cu multă măiestrie de autoare te face să plutești prin ea cu ușurință și să te simți o ființă curioasă și stranie dintr-un mediu al viitorului comun. (Carolina Vozian)