Sfantului Epifanie de Salamina, aparator inegalabil al credintei niceene, i s‐a atribuit de catre primii editori ai lucrarilor sale o opera vasta, inca netradusa in mare parte. Scrierile sfantului cuprind si sapte omilii, cinci pastrate integral si doua fragmentar, care au fost intampinate cu o mare consideratie in lumea medievala, ce s‐au bucurat de mai multe editii, intre care si cea de fata, si sunt la fel de actuale pana azi.
Studiul introductiv precizeaza ca, odata cu domnia Sfantului Constantin cel Mare, Crestinismul ajunge din credinta privilegiata si extinsa, religie de stat. Biserica da roade, se produce crestinarea imperiului, este alcatuita Sfanta Liturghie, se naste monahismul, se definesc cu limpezime dogmele credintei, apare o intreaga literatura crestina. Evanghelia progreseaza dincolo de marginile lumii romane. Bi‐serica se confrunta cu pericolul ereziilor. Monahismul, cel anahoretic cat si cel comunitar, se intinde incet, incet, atat in intregul Orient, cat si in toata lumea crestina. Nu trebuie neglijate stransele legaturi ale Sfantului Epifanie cu lumea eclesiastica apuseana. Pe plan spiritual si cultural, Sfantul Epifanie de Salamina este un „barbat apostolic al secolului al IV‐lea”. El este unul dintre putinii ierarhi ai vremii care are o biografie. Mai departe, ingrijitorul editiei face o succinta prezentare a etapelor parcurse de Sfantul Epifanie: perioada monahismului, apoi a preotiei, episcopatul, participarea la al II‐lea Sinod Ecumenic. In ultimii sai ani de viata, din 394 s‐a luptat cu toata energia in combaterea origenismului.