Vestul nu a fost doar salbatic, ci si intins. Intins pe mii de kilometri. Locuit la inceput doar de indieni. Apoi au venit albii. Care au facut drumuri, cai ferate, orase. Inclusiv orasul Florence, Oklahoma.
Lumea s-a schimbat pentru Cissy Sissney atunci cand a sarit in necunoscut, din trenul in care ea, familia ei si alti cativa zeci de oameni s-au urcat plini de speranta si incredere. Lumea s-a schimbat nu doar pentru ca un nou oras urma sa apara pe harta statului Oklahoma, ci si pentru ca aparitia aceasta aducea cu ea suferinta, greutati, foame, izolare.
Trenul din care fetita curioasa si plina de intrebari a coborat in pustietatea imensa, a luat cu el toate nadejdile, sperantele si micile ei bucurii. A abandonat-o. I-a dat in schimb lacrimi si disperare. Insa totul se terminase pentru ea? Nicidecum. Pentru ca trenul acesta trebuia sa ii aduca inapoi speranta. Si nu numai ei, ci intregului oras.
Personajele care apar in viata micutei Cissy, de la cel mai bun prieten – Kookie – si pana la invatatoarea de la care a invatat atat de multe lucruri – doamna Loucien –, au determinat-o pe micuta Cissy sa inteleaga ca din nimic se poate naste un univers in care viata poate fi frumoasa si colorata. Ca familia, casa, orasul in care traiesti pot deveni locul cel mai frumos din lume daca lupti, intelegi si iubesti.
Scris intr-un ritm alert, plin de peripetii si aventuri, atat ale copiilor, cat si ale oamenilor mari, volumul „Opriti trenul!” ne duce intr-o lume din care cu totii (nu doar micuta Cissy) putem invata ceva: atunci cand oameni atat de diferiti prin convingeri si trairi devin una, totul este posibil.
Ce faci cand afli ca trenul care te leaga de civilizatie nu mai vrea sa opreasca in orasul tau? Orice. Pentru ca nu doar Florence avea nevoie de tren, ci si trenul de Florence. Iar oamenii – si mari, si mici – devin un organism viu, care lupta cu orice mijloace pentru ca victoria sa fie de partea lor.
Prin viteza cu care se desfasoara actiunea cartii, noi devenim nu doar martori la lupta crancena pe care o mana de oameni o duc pentru supravietuire, ci si partasi la aceasta incrancenare, nu de putine ori simtind in noi deznadejdea si incordarea, bucuriile si optimismul personajelor cartii.