Mirosul este, alături de atingere și gust, un simț efemer al proximității și al intimității, dar aduce informații de departe, precum văzul sau auzul – fapt care, de-a lungul istoriei civilizației noastre, a făcut ca statutul lui să fie ambivalent. Asociat adeseori laturii primitive, animalice din om, cu un rol cognitiv, social și cultural contestat, mirosul a cunoscut momente de glorie și de decădere spectaculoase. Cale de acces spre divin, negare a degradării corporale, semn al sfințeniei, preocupare hedonistă și superficială, acesta a fost mereu o marcă distinctivă, asociată unor categorii opuse: divin-uman, duhoare-mireasmă, urban-rural sau bestial-uman. Abia secolul XX readuce în centrul atenției mirosul, îl studiază, îl revalorifică și îl „democratizează” prin asocierea lui cu parfumul ca produs în serie, repetabil și accesibil aproape oricui. Dar dacă, prin această proliferare, pierdem din vedere esența și semnificația mirosului?
Astăzi, mai mult ca oricând, se impune o întoarcere reflexivă spre acest simț tăcut și spre locul pe care el îl ocupă în economia ființei noastre sensibile. Este vremea ca mirosul să-și revendice o voce. Antologia de față, prima de acest fel în România și printre puținele din lume, adună laolaltă, ca într-un buchet de texte mirositoare — așa cum i-o sugerează și numele (anthos, „floare” și legein, „a culege”) —, fragmente literare și filosofice semnificative, semnate de peste două sute de autori care, de-a lungul istoriei, s-au oprit asupra mirosului, fie pentru a-l elogia, fie pentru a-l critica.
Cea mai evidentă cale de abordare, pentru a discerne evoluția temelor mari ale discursului olfactiv, a fost prezentarea textelor în ordine cronologică, nu înainte de a expune, într-un Cuvânt-înainte, articulațiile mari ale discursului pe marginea simțului mirosului, a miresmelor și miasmelor. Antologia propriu-zisă cuprinde fragmente din peste două sute de autori, unii citați cu fragmente din mai multe opere. Antologia este întregită de scurte reflecții ale autorului pe marginea temelor discursului olfactiv, grupate într-un capitol intitulat „Fragmente dintr-un posibil discurs olfactiv”. Pentru cei dornici să aprofundeze temele discutate în cuvântul-înainte sau în textele antologiei, cartea cuprinde, în final, o listă de recomandări de lectură. Volumul de față se încheie cu un Index, menit să-l ajute pe cititor să se orienteze prin materialul prezentat în antologia propriu-zisă.
***
„Cartea aceasta este o comoară. Încapsulează într-o orgă prețioasă câteva dintre cele mai fermecătoare, convingătoare și stăruitoare întruchipări ale mirosului. Redus la litere negre pe suprafața albă a hârtiei, parfumul își păstrează aceleași volute inefabile, pentru că se înfiripă din alambicuri literare.
De la începuturile umanității și până astăzi, odoratul este parte din lectura pe care o dăm lumilor în care viețuim. De la Geneză, Cântarea Cântărilor, Homer și Sfântul Ioan Gură de Aur până la Michel Tournier, Anaïs Nin, Salman Rushdie sau Mircea Cărtărescu, antologia lui Claudiu Sfirschi-Lăudat repertoriază variațiunile nesfârșite ale unei teme de o seducție atemporală: simțul olfactiv, așa cum apare acesta în texte. Sunt pagini de roman, compoziții lirice, fragmente teoretice, artă, filozofie, sociologie, istorie, antropologie, un buchet mille-fleurs legat cu panglica literatului versat, dar și a împătimitului de alchimii senzoriale. Rezultă un metatext cu adieri complexe, cu note profunde, dar și jucăușe, cu linii sculptate ca într-un flacon de cristal.
Precum un parfum inteligent construit, cartea lui Claudiu Sfirschi-Lăudat merită să fie purtată. În bibliotecă, în minte și în suflet, acea bibliotecă lăuntrică unde ținem minte toate acordurile care ne-au marcat.” — Marius Constantinescu