Paienjenel

Suntem în 1957. Dennis Cleg se mută într-un cămin din Estul Londrei, revenind, după douăzeci de ani, pe străzile unde şi-a petrecut copilăria. El îşi ţine un jurnal, dezgropând un trecut oribil. Numai că amintirile lui Dennis sunt stranii, pline de gânduri nechemate, obsesive, şi de un miros persistent de gaz. Nu-i vorbă, că nici căminul în care locuieşte nu e cu mult mai breaz: Dennis nu se poate concentra din cauza tropăiturilor care se aud din pod şi oricum nu-i vine uşor să-şi scrie amintirile din copilărie, din cauza acelei femei sinistre, care făcuse atâtea lucruri îngrozitoare. Mai mult decât atât, are sentimentul că trupul i se schimbă, că organele interne i se atrofiază, transformându-se într-o fiinţă secătuită, ca un păianjen cu membre lungi şi ascuţite. Plus mirosul scârbos de gaz care-l bântuie...