Pan Cogito

Zbigniew Herbert (1924 - 1998), poet, eseist dramaturg, reprezinta alaturi de T. Rozewicz, Czeslaw Milosz si Wislawa Szymborska, generatia de varf a poeziei polone contemporane. A debutat in presa literara in anul 1950. Primul sau volum de versuri, Struna luminii, a aparut in anul 1956. Dintre textele cele mai apreciate ale poetului face parte ciclul Pan Cogito, avand ca erou un personaj adanc inradacinat in traditia culturala europeana, purtator al unui mesaj cu profunde semnificatii morale.

In anii ’80, Herbert a devenit un poet de seama al opozitiei din Polonia. In anul 1986 s-a stabilit la Paris, revenind in tara in 1992. Dintre volumele de versuri pe care le-a publicat, mentionam: Hermes, cainele si steaua, 1957; Studiul obiectului, 1961; Inscriptia, 1969; Pan Cogito, 1974; Raport din Orasul impresurat si alte versuri, Paris, 1983; Elegie pentru despartire, Paris, 1990; Rovigo, 1992; Epilogul furtunii, 1998. A mai publicat 3 volume de eseuri despre cultura si arta (Barbarul din gradina, 1962, Natura moarta cu zabala, 1993; Labirint la mare, 2000), precum si un volum de teatru (Dramaty, 1997). A primit numeroase premii (premiul Herder, 1973; Petrarca, 1978; Pen Club, 1989 etc.).
„Ciclul Pan Cogito, cu trimiteri directe la ratiune chiar din titlu, se constituie intr-o convingatoare demonstratie poetica a necesitatii imperativelor morale. Fara memoria semnificatiilor etice, gesturile si faptele culturale sunt lipsite de suport, devenind simple elemente decorative, intr-un peisaj pestrit, fara liantul necesar. Pan Cogito, un alter ego al poetului, reflecteaza asupra rosturilor existentiale, lansand provocarea ratiunii si a cumpatarii in fata afectelor necontrolate sau a raului devastator“ - Constantin Geambasu