Patima cheilor

Poezia lui Octavian Mihalcea caută permanent să esențializeze și să evite discursivitatea. Nu avem de a face cu versuri ample, luxuriante, pletorice, ci cu exact opusul lor. Poetul comprimă aproape inuman, vrând cumva să învingă barierele limbajului și să descopere o expresivitate nouă, șocantă, care dă de gândit. Astfel, efectele obținute sunt cu totul surprinzătoare și ne lasă, pur și simplu, dezarmați. Octavian Mihalcea e criptic și ermetic, iar pentru a deschide cufărul liricii sale ai nevoie de un șperaclu de cea mai bună calitate. Apreciez această atitudine poetică primejdioasă, fiindcă alege drumuri puțin umblate, unde fiecare pas ... te costă. (Dan Stanca)