Vă salut, dragi curioși!
Înainte de toate, dați-mi voie să mă prezint. Eu sunt Tataia.
Bine, asta e doar o poreclă, iar o poreclă îți este atribuită de cei care îți sunt colegi de școală, de muncă, prieteni de prostii, de Viață, și asta de-a lungul timpului.
Știu că se obișnuiește ca introducerea în tainele unei scrieri să fie consemnată de un critic în domeniu, de un cunoscător al literelor, dar cine mă cunoaște mai bine decât eu însumi? Și, până la urmă, cine sunt eu?
Eu am fost și voi fi mereu un POLIȚIST.
Dragii mei, nu vă promit că această cărțulie vă va schimba perspectiva asupra Vieții, a Creației, a Divinității ori a Genezei Universului, dar vă asigur că povestioarele ce urmează sunt cât se poate de reale, sunt crâmpeie din viața unui polițist, și vesele, și triste, trăite de mine și de colegii mei și așternute ici-colea, în cele ce urmează, plus câteva pățanii din viața mea de zi cu zi, reale și-acelea.
Sunt realități din amintirile și din trăirile mele, așa cum mi-au venit în memorie. Așadar, vă voi purta în zigzag prin meseria ce-am iubit-o, prin viața mea și chiar prin imaginația mea, pe alocuri.