Pe datorie

pe datorie nu este o antologie poetică, pentru că nu selectează anumite poeme din primele două volume ale autorului. Este, mai degrabă, un volum integrator, în sensul că reuşeşte să grupeze toate poemele din arta scalpării (considerat debut, în 2005, datorită faptului că primul volum, Farmacia cuvintelor, nu ajunsese în librării) şi încă o serie de poeme care ar putea alcătui un volum individual (ciclurile date personale şi robinson). Există, în poezia ultimilor ani, un celebru precedent al ediţiilor „revăzute şi adăugite“ la care se pretează T.S. Khasis. Este vorba de Jucăria mortului de Constantin Acosmei, care a văzut tiparul cu acelaşi titlu, dar cu un conţinut îmbogăţit, în trei ediţii (şi la trei edituri) distincte (mai exact în 1995, în 2002 şi în 2006). Dar de ce autorul alege această formulă prin care al doilea volum se amplifică, astfel, la nesfîrşit? În primul rînd, pentru că volumul care l-a „consacrat“ pe T.S. Khasis a fost greu de găsit chiar la puţin timp după publicare. Şi, în al doilea rînd, pentru că arta scalpării se citeşte şi acum, ca şi în anul apariţiei, cu sufletul la gură, aproape ca o poveste la care aştepţi, cutremurat, finalul. (Oana Cătălina Ninu)