Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau….
Ion Creangă
Asemeni poveştilor și basmelor românești, am putea începe cu binecunoscuta introducere a lor: “a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti! ”
Ceea ce însă vă vom istorisi, s-a petrecut aievea!
Cornel Bîrsan
Cartea “Pe urmele Neamului Bârsanilor: de la Cnezii și Voievozii Bârsan la Ion Creangă” nu s-a dorit a fi doar o monografie a familiei Bârsan, ci o istorie a Maramureșului secolelor XIV-XVI, mai puțin cunoscută de către noi, unde personajele principale sunt: Dragoș Vodă și urmașii lui: Balc și Drag, Bogdan Voievodul Maramureșului și Întemeietorul Moldovei, regii maghiari: Carol Robert de Anjou, Ludovic I de Anjou, Sigismund de Luxemburg și Matei Corvin, dar și domnitorii Țărilor Române: Nicolae Alexandru Basarab și Ștefan cel Mare. Într-o aprigă lupta a confirmării identitații de neam, a păstrării pământurilor moștenite din străbuni și a drepturilor valahice, a rezistenței împotriva abuzurilor oligarhiei maghiare și germane printre alte mari familii nobiliare din Maramureș s-a aflat și familia Bârsan de Sarasău și Câmpulung pe Tisa.
La începutul secolului al XIV-lea, pe vremea când Țara Românească era în plină perioadă a consolidării “descălecatului”, în timpul domnitorilor Radu Negru Vodă și Basarab cel Mare, iar în Moldova, cnezii și voievozii locali formau doar mici uniuni obștești fără o conducere unitară, o treime din Maramureșul istoric era constituit ca Voievodat al Sarasăului și Câmpulungului pe Tisa, sub autoritatea Voievodului Codrea Bârsan. La 1326, fratele acestuia, Stanislău Bârsan devine, urmare meritelor sale militare, conducătorul unui puternic Cnezat al Strâmturii, ținut aflat în vecinătatea Cuhei, unde Voievod era Bogdan, viitorul Domn Întemeietor al Moldovei.
Ori toate acestea, în istoriile oficiale nu sunt scrise!