Vezi mai multeÎntrebat fiind ce este memoria, un copil a dat o definiție remarcabilă: „My memory is the thing I forget with”, a spus, adică, „memoria este lucrul cu care uit”. În lipsa unei experiențe adecvate, copilul nu putea să-și dea seama cât de profund reală era observația pe care a făcut-o. Pentru asta e nevoie mai întâi să treci prin viață, iar apoi s-o chemi la judecată. De-abia atunci constați că memoria este, de asemenea, un magazioner lipsit de onestitate. El nu ține în ordine registrele faptelor trăite. Nu se sfiește să fure de sub ochii tăi. Să înlocuiască evenimente importante cu altele lipsite de însemnătate. Descoperi, cu surprindere, că hălci mari de viață lipsesc de la apel. În locul lor, te întâmpină prelungite perioade de tăcere, ca și cum nimic din ceea ce s-a petrecut în jur n-a produs vreun ecou, iar inima ta n-a vibrat la nicio emoție, cu toate că știi bine că nu poate fi așa. Iar atunci când îl tragi la răspundere, îți spune liniștit că a făcut toate acestea spre binele tău.
La capătul tuturor vămilor, rămâi în palmă cu o mână de întâmplări la persoana întâi: ele sunt singurele mărturii ale trecerii prin viață.
Constantin Eretescu