Cartea de mare actualitate a prozatorului Romulus Calin se dovedeste a fi scrisa pentru tinerii care cred in miracolul imbogatirii peste noapte, dar tocmai acest suport narativ are un efect debusolant, de contracarare si de dezvaluire a aparentelor inselatoare.
Oricata desfatare ar aduce cartea prin lectura ei, un cititor avizat descopera ca viata trebuie traita pe alte coordonate, nu prin mosteniri spectaculoase si prin practici mafiote, in spatele carora se ascund drame puternice, victime nevinovate de pe urma carora apar mormane de dolari sau euro. Pana la urma, scriitorul da un sens etic cartii, tocmai prin acest triumf al binelui.
Romanul Pierduti in rai este o delectare pentru un lector degustand lectura intr-un concediu pe un iaht sau la umbra unui palmier, sau, de ce nu, intr-un sezlong pe Coasta de Azur.
Daca se inscrie sau nu intr-un orizont de asteptare, romanul transpune, totusi, in fapt literar o realitate cutremuratoare pe care putini o cunosc. Ceea ce a scris Romulus Calin devine o scriere necesara, ca semnal pentru cei care cred in mirajul imbogatirii peste noapte sau in fastul unui mariaj fara prea multe motive temeinice.
Presupunem ca aceasta ar fi fost intentia artistica a tanarului prozator, intentie perceputa ca o tendinta in literatura de actualitate, cu prisosinta, salutata de publicul tanar si nu numai. —Elena Netcu