Plotin. Despre Frumos

Dan Tomuleț, doctor în Filosofie, a urmat cursurile Facultăților de Filosofie și Psihologie ale Universității Babeș-Bolyai, din Cluj-Napoca. În timpul și după terminarea studiilor universitare, a ocupat funcțiile de preparator și, ulterior, de asistent universitar, în cadrul Universității Avram Iancu, din Cluj-Napoca, unde a contribuit la predarea cursurilor de istorie a filosofiei antice și moderne. În urma obținerii unei burse, autorul și-a continuat studiile în Statele Unite, la University of Dallas, Irving, Texas, unde și-a obținut masteratul și doctoratul în filosofie. Ulterior a predat, la aceeași universitate, cursuri de istorie a filosofiei antice și de antropologie filosofică și cursuri de etică și de introducere generală în filosofie la Eastfield College, Mesquite, Texas. În prezent, autorul locuiește la Florești, județul Cluj. În cronologia porfiriană a operei plotiniene, tratatul „Despre frumos” ocupă primul loc. Plotin, se pare, își începe cariera scriitoricească, aplecându-se asupra unei teme platoniciene de mare anvergură, temă pe care Platon o dezvoltă, cu precădere, în dialogul „Banchetul”. Fără îndoială, între dialogul platonician și tratatul plotinian există diferențe majore. Asemănările dintre ele însă sunt cel puțin la fel de semnificative. Fără a insista asupra raporturilor dintre cele două lucrări, se poate totuși afirma că, în tratatul său, Plotin construiește o viziune sistematică referitoare la valențele spiritual-religioase ale esteticii, într-o manieră care urmează, în linii mari, structura ierarhică a demersului socratic din dialogul Banchetul. Vom întâlni, așadar, în lucrarea de față, o estetică a frumuseții sensibile, o etică a frumuseții morale și o teologie a frumuseții divine.