Pluta

Nicky își petrece vacanța la bunica sa, într-un orășel îndepărtat în care nu-și aduce aminte să mai fi fost vreodată. Copii cu care să se joace nu prea sunt pe acolo și nici pe bunica n-o cunoaște bine. Ce-o să facă toată vara singur?

Casa bunicii e pe malul unui râu lat și liniștit, cu ape pline de pești, vidre și țestoase. Pe malurile sale împădurite cutreieră vulpi și ratoni, iepuri și căprioare. Deasupra apelor și pădurii, păsări de toate felurile străbat cerul încoace și-ncolo. Râul e măreț și plin de viață. Nu-i de mirare că băiatul e fermecat, mai ales când, de cine știe unde, apare o plută veche. Scândurile ei uscate de soare sunt acoperite de o mulțime de desene cu animale și păsări. Sunt făcute în cretă sau în creion. Dar de cine și când? Și pluta, de unde vine?

Povestea lui Jim LaMarche nu este numai despre o vară extraordinară petrecută de un copil pe malul unui râu, împreună cu bunica sa care pictează, sculptează și pescuiește. Nici joaca subacvatică printre vidre și pești, nici salvarea unui pui de căprioară, nici săriturile spectaculoase în apă nu sunt cele mai importante lucruri care se petrec în carte.

Adevărata minune este că, inspirat de desenele de pe scândurile plutei, făcute de bunică în copilărie, Nicky începe și el să deseneze și o face foarte bine. Își descoperă vocația: desenul îl face fericit și asta vrea să facă toată viața. E un moment esențial pe care nu toți oamenii au șansa să-l trăiască. Să-i ajutăm și să-i încurajăm cât mai mult pe copii să-și descopere talentele și să-și urmeze pasiunile, ne spune Jim LaMarche prin această amintire din propria copilărie – e calea spre o viață împlinită.