See moreDoi țărani care locuiesc pe malul unui râu, unul pe malul stâng, celălalt pe malul drept, sunt mereu nemulțumiți. Primul, pentru că dimineața, când își lucrează pământul, soarele bate pe malul drept, al vecinului, iar malul său e în umbră. Al doilea, pentru că seara, când are vreme să taie lemnele, soarele bate pe malul stâng, iar el trebuie să muncească aproape în întuneric. Nici nevestele țăranilor nu sunt mulțumite de cum bate soarele pe rufele întinse la uscat. Una e nemulțumită dimineața, cealaltă seara.
Dar cum să te învrăjbești cu vecinul tău doar pentru că soarele bate dimineața într-o parte, iar după-amiaza în cealaltă, așa cum face de când e lumea? Ei bine, aceasta e întrebarea la care povestea, sub masca unei snoave populare, ne invită să găsim răspunsul alături de doi copii, băiețelul de pe malul stâng și fetița de pe malul drept.
Când, în urma unei secete, râul scade și bolovanii din albie ies la suprafață, cei doi copii se întâlnesc la mijloc. Nu le pasă de închipuirile părinților, vor doar să se joace împreună. Dar când vin iar ploile și apa crește, nu se mai pot întâlni. Vor reuși cei doi copii să stingă vrajba și să unească malurile râului printr-un pod?
Povestea se termină frumos, dar noi, cititorii, nu trebuie să uităm de prima întrebare de mai sus. Nu cumva și în lumea noastră, de multe ori, conflictele pornesc de la nimicuri, închipuiri și invidie? Poate n-ar trebui să uităm că soarele e la fel de darnic cu toți.