„Rimbaud privește realitatea nu cu ochii unui individ, ci din perspectiva unei subiectivități universale (dar totuși subiectivitate!) a cărei prezență este marcată de linia neliniștită sau îngroșată a formelor și a contururilor care amintesc când de pensulația frenetică a lui Van Gogh, când de caricaturile violente ale lui Goya sau Daumier.”
Octavian Sovian
„[...] dacă aceste rânduri au șansa de a-i întâlni privirea, Arthur Rimbaud trebuie să știe că noi nu judecăm motivele oamenilor și poate fi sigur de deplina noastră aprobare (și, de asemenea, de profunda noastră tristețe) pentru abandonarea poeziei, cu condiția, așa cum nu ne îndoim, ca acest abandon să fi fost pentru el logic, autentic și necesar.”
Paul Verlaine