Copilărie, tu păstrezi deschise la noi în piept poveștile cu nimfe, cu feți frumoși, cu zmei și cu pitici și ne citești din ele pe furiș, să nu ne vadă viața și să fure ce e mai dulce, rugul copt cu mure, șotronul, corcodușii, iarba crudă, genunchii încondeiați de coji de nucă, urma de nuielușă și urzică, o bicicletă veche, fardul mamei și oglinda veche ce n-arată anii!
Suntem copii, chiar dacă lângă sân ne stau lăstarii înfloriți și plini de flori și frunze și de roade coapte, suntem copii, chiar de purtăm în spate un hanorac cu clipe ruginite!
Suntem copii cât te avem în minte, cât ți-amintești de noi, cât mai zâmbim!
Copii ne naștem și copii murim!